PIERRE-AUGUSTIN CARON DE BEAUMARCHAISPierre-Augustin Caron de Beaumarchais, né le 24 janvier 1732 à Paris où il est mort le 18 mai 1799, est un écrivain, musicien, homme d'affaires et poète français, considéré comme l’une des figures emblématiques du siècle des Lumières

PIERRE-AUGUSTIN CARON DE BEAUMARCHAISPierre-Augustin Caron de Beaumarchais, născut 24 ianuarie 1732 la Paris unde a murit pe 18 mai 1799, este un scriitor, muzician, om de afaceri, poet francez, considerat a fi una dintre figurile emblematice ale secolului Iluminismului

L’UN DES GRANDS PERSONNAGES DU SIÈCLE DES LUMIÈRES

Beaumarchais est considéré aujourd’hui comme l’un des grands personnages du siècle des Lumières, en particulier grâce à sa production théâtrale, et plus précisément aux deux premières pièces de la trilogie que constituent Le Barbier de Séville (1775), Le Mariage de Figaro (1784) et La Mère coupable (1792). Mais la vie même de ce Caron fils d’horloger devenu grand affairiste mondain a contribué, tout autant que son œuvre, à faire de Beaumarchais un homme des Lumières.

UNUL DIN MARILE PERSONAJE ALE SECOLULUI LUMINILOR

Beaumarchais est considerat astăzi ca unul din marile personaje ale secolului Luminilor ,în particular grație producției sale teatrale , si mai precis celor doua prime piese ale trilogiei care constitue Bărbierul din Sevilia (1775), Nunta lui Figaro (1784) și Mama vinovată (1792). Dar chiar viața acestui Caron fiu al unui ceasornic devenit mare afacerist monden a contribuit, la fel de mult ca opera sa la transformarea lui , Beaumarchais într-un om al Luminilor.

LA RECONNAISSANCE DES DROITS D'AUTEUR Il milite au sein de la Société des auteurs et

compositeurs dramatiques, fondée en 1777 à son initiative, et obtient à la Révolution la reconnaissance des droits d'auteur. Ceux-ci sont automatiques à la création d’une œuvre.

Ils garantissent à son auteur ses droits patrimoniaux et moraux (la reconnaissance de la paternité de l’œuvre notamment).

Dans De la littérature industrielle, Sainte-Beuve présente l’action de Beaumarchais comme un tournant décisif de l’histoire de la littérature, car l’écrivain passe du statut de bénévole, de passionné ou de mendiant (dépendant de ses mécènes) à celui d’industriel et de gestionnaire :

RECUNOAȘTEREA DREPTURILOR DE AUTOR El militează in cadrul Societății de autori și

compozitori dramatici fondată în 1777 la inițiativa sa , și obține la Revoluție lrecunoașterea drepturilor de autor . Acestea sunt acordate automat la crearea unei opere.

Ele garantează autorului său drepturile patrimoniale și morale (recunoașterea paternității operei mai exact ).

În Literatura industrială , Sainte-Beuve prezintă acțiunea lui Beaumarchais ca o turnură decisivă în istoria literaturii căci scriitorul trece de la statutul sau d benevol, de pasionat sau de cerșetor car (depinzând de Mecena ) la cel de industriaș sau de gestionar:

LE CARACTÈRE RÉVOLUTIONNAIRE DE L’HOMME ET DE SON ŒUVRE Beaumarchais lui-même parlait du caractère révolutionnaire

de l’homme et de son œuvre. " J’ai traité avec les ministres de grands points de réformation dont nos finances avaient besoin […] Luttant contre tous les pouvoirs du clergé et des magistrats, j’ai relevé l’art de l’imprimerie française par les superbes éditions de Voltaire […] De tous les Français quels qu’ils soient, je suis celui qui a le plus fait pour la liberté du continent de l’Amérique, génératrice de la nôtre, dont seul j’osai former le plan et commencer l’exécution malgré l’Angleterre, malgré l’Espagne, malgré la France même. […]

Ces faits avérés montrent que Beaumarchais avait le goût du combat et de la liberté. Certes, comme Figaro, il tentait souvent de " faire à la fois le bien public et particulier "

CARACTERUL REVOLUȚIONAR AL OMULUI ȘI AL OPEREI SALE Beaumarchais el – însuși vorbea de caracterul revoluționar al

omului și operei sale : "Am tratat cu miniştrii marile puncte de reformare de care finanţelor noastre aveau nevoie [...] Luptând împotriva tuturor puterile clerului şi magistraţilor, eu am înălțat arta imprimeriei franceze cu ajutorul superbelor ediţii Voltaire [...]Dintre toți francezii, oricare ar fi ei, eu sunt cel care a făcut cel mai mult pentru libertatea continentului american, ce a născut- o pe a noastră, pe care numai eu îndrăznit să-i formez planul şi i-am început executarea în ciuda Angliei, în ciuda Spaniei, în ciuda Franţei chiar. […]

Aceste fapte incontestabile arată că Beaumarchais avea gustul luptei şi al libertății. Desigur, ca Figaro, el a încercat adesea "să facă binele public şi particular. "

SES PIÈCES RÉVOLUTIONNAIRES Le Barbier de Séville (1775) et Le Mariage de

Figaro (1784) étaient-elles des pièces révolutionnaires ? Par certains bons mots, certaines répliques, elles semblent en effet annoncer la Révolution: Figaro, frondeur, dans Le Mariage, s’écrit, seul en scène, en parlant de son maître : " Parce que vous êtes un grand seigneur, vous vous croyez un grand génie !… noblesse, fortune, un rang, des places ; tout cela rend si fier ! Qu’avez-vous fait pour tant de biens ! vous vous êtes donné la peine de naître, et rien de plus. Du reste homme assez ordinaire ! tandis que moi, morbleu ! perdu dans la foule obscure, il m’a fallu déployer plus de science et de calculs pour subsister seulement, qu’on n’en a mis depuis cent ans à gouverner toutes les Espagnes ; et vous voulez jouter… ".

PIESELE SALE REVOLUTIONARE Bărbierul din Sevilia (1775) et Nunta lui Figaro

(1784)fost-au ele piese revoluționare? Prin anumite formulări, anumite replici ele par să anunțe Revoluția , Figaro, frondeur,în Nunta lui Figaro , țipă singur pe scenă, plecând de la stăpânul său : " Pentru ca sunteți un mare senior vă credeți un geniu !…noblețe, avere, , un rang, locuri, toate acestea vă fac așa de mândru! ! Ce ați făcut pentru atâtea bunuri! Va-ți forțat să vă nașteți, și nimic în plus. În reste un om destul de ordinar ! În timp ce eu,of Doamne ! Pierdut în mulțimea obscură, am trebuit să etalez mai multă știință si calcule pentru a subzista numaidecât au depus într-o sută de ani pentru a guverna toți spaniolii si dumneavoaastra vreți să mă aruncați? … ".

LE RIDICULE DE LA JUSTICE ET LA CONDITION TRAGIQUE DES FEMMES

Dans L e Mariage de Figaro il s’agit, d’une comédie d’intrigue mais aussi d’une comédie satirique puisque la justice est ridiculisée. La condition des femmes est évoquée et les injustes privilèges de la société féodale sont dénoncés. La rivalité entre le comte et Figaro semble un conflit historique ou politique entre un ancien régime s’accrochant à ses privilèges et un monde nouveau plein de jeunesse, de promesses et d’incertitudes

RIDICOLUL JUSTIȚIEI ȘI CONDIȚIA TRAGICĂ A FEMEII

În Nunta lui Figaro este vorba despre o comedie de intrigă dar și de o comedie satirică pentru ca justiția este ridiculizată. Condiția femeii este evocată și injustele privilegii ale societății feodale sunt denunțate. Rivalitatea între conte și Figaropare un conflict istoric sau politic între un vechi regim agățându-se de privilegiile sale și o lume nouă plină de tinerețe , de promisiunii și de incertitudini.

FIGARO UN SYMBOLE RÉVOLUTIONNAIRE FIGARO EST IMMORTEL… Même si le parcours social de ce valet n’a rien de

révolutionnaire, il est cependant indéniable que la Révolution a trouvé dans le personnage de Figaro un symbole éloquent, et dans les bons mots de ce valet de comédie des maximes frappantes, célèbres encore aujourd’hui, celles-ci par exemple " un grand nous fait assez de bien quand il ne nous fait pas de mal " ; " Que je voudrais bien tenir un de ces puissants de quatre jours, si légers sur le mal qu’ils ordonnent, quand une bonne disgrâce a cuvé son orgueil ! ".

Cependant, cet esprit contestataire se trouvait déjà chez Voltaire que Beaumarchais admirait, et Figaro a peut-être surtout eu la chance de paraître sur la scène au bon moment : les circonstances l’ont sans doute fait plus révolutionnaire qu’il ne l’était. Mais le succès des comédies de Beaumarchais, encore aujourd’hui, atteste leur valeur intrinsèque et leur caractère toujours actuel, même si la Révolution est loin désormais : " Et Figaro est immortel… "

FIGARO UN SIMBOL REVOLUTIONARFIGARO ESTE NEMURITOR !… Chiar dacă parcursul social al acestui valet nu are nimic

revoluționar este totuși de netăgăduit că Revoluția a găsit în personajul lui Figaro un simbol elocvent și în vorbele de duh ale acestui valet de comedie maxime frapante, celebre încă astăzi , acestea de exemplu " O persoană importantă ne face destul bine atunci când nu ne face rău " ; " Cum aș vrea să mă ocup de unul din acești puternici de patru zile, atât de nepăsători în privința râului pe care î-l ordonă, când o mare dizgrație i-a nimicit orgoliul ! ".

Totuși acest spirit contestatar se găsea deja la Voltaire pe care Beaumarchais îl admirai și Figaro a avut poate șansa de a aparea pe scenă la momentul potrivit circumstanțele l –au făcut fără îndoială mai revoluționar decât era. Dar succesul comediilor lui Beaumarchais, chiar și astăzi atestă valoarea lor intrinsecă și caracterul lor mereu actual, chiar dacă Revoluția este departe de acum înainte : " Și Figaro este nemuritor… "

L’HOMME QUI VEUT UNE SOCIÉTÉ FONDÉE SUR LE MÉRITE ET LE TRAVAIL.

Des pièces telles Le Barbier de Séville (1775), Le Mariage de Figaro (1784) qui eut d’ailleurs plus d’une centaine de représentations, ou encore La Mère coupable (1792) sont caractéristiques de ce nouveau genre théâtral qu’est le drame bourgeois.

Beaumarchais est aussi l’homme de combat, l’homme qui récuse tout privilège, l’homme qui veut une société fondée sur le mérite et le travail. Ceci est clairement affiché dans le fameux monologue de Figaro de l’acte V, scène 3 : « Vous vous êtes donné la peine de naître et rien de plus » ou encore dans la préface du Mariage de Figaro : « sans la liberté de blâmer il n’est point d’éloge flatteur » ou bien « il n’y a que les petits hommes qui redoutent les petits écrits ».

Homme éclairé de son siècle, il y répandra sa lumière pour y dénoncer l’iniquité de son époque.

OMUL CARE VREA O SOCIETATE FONDATĂ PE MERIT ȘI PE MUNCĂ.

Piece precum Bărbierul din Sevilia, (1775), Nunta lui Figaro (1784) care au avut de altfel mai mult de o sută de reprezentări , sau încă Mama vinovată (1792) sunt caracteristice pentru acest nou gen teatral care este drama burgheză .

Beaumarchais este, de asemenea, omul luptei , omul care respinge orice privilegiu, omul care vrea o societate bazată pe merit şi pe muncă. Acest lucru este demonstrat în mod clar în celebrul monolog de Figaro din Actul V, scena 3: "Va-ți sunt dat osteneala de a vă fi născut şi nimic mai mult", sau în cuvântul introductiv la Nunta lui Figaro: "fără libertatea dea învinui nu este nicicând măgulitoare o laudă " sau de asemenea " doar oameni mici se tem de scrierile mici".

Om luminat al secolului său ,el va răspândi asupra-i lumina sa denunţând nelegiuirea timpului său.